Samuel fuge prin toată curtea școlii, căutând grupul. Nu-l vede nicăieri. Trece prin spatele clădirii și vede o parte din ei fumând la gard, așa că se grăbește înspre aceștia.
– Hey, ce faceți?
Unul dintre ei îi aruncă o privire arogantă și îi spune că vorbeau despre o viitoare petrecere pe care nu știu unde să o țină. Apoi îi întinde țigara aprinsă lui Samuel.
– Nu, mulțumesc. Și chiar nu știți unde am putea s-o dăm?
– Nu. Părinții tăi te-ar lăsa să dai una în week-endul ăsta?
Samuel se întristează brusc și tace câteva secunde.
– Părinții mei m-au părăsit când eram mic. M-au crescut bunicii.
Grupul chicotește și își dă coate.
– Vorbești serios? Deci să înțelegem că tu stai cu niște babalâci și vă culcați odată cu găinile?
Toți încep să râdă automat. Samuel roșește puțin. Îi vine să dispară cu totul sub asfalt.
– Păi eu nu regret deloc că stau cu bunicii. E chiar genial! Mă lasă să dau petreceri oricând vreau, să stau afară până târziu și nu trebuie să fac nimic prin casă. Se ocupă David, văru-miu mai mare, de tot. Pot să ascult și muzică cât de tare vreau, că babalâcii-s cam surzi, bravează Samuel.
– Atunci trebuie neapărat să dăm petrecerea la tine în week-end! exclamă un deștept din grup.
– Poftim?! zice Samuel, ștergându-i-se zâmbetul de pe față.
– Păi, dacă te lasă să dai petreceri așa de ușor, eu zic că n-ar trebui să ne irosim șansa și să dăm cheful anului. Reușești sâmbăta asta?
– Sigur…, spune Samuel, realizând totuși ce prostie a spus.
Ajuns acasă, intră în panică. Își stoarce creierii, căutând o soluție la noua petrecere anunțată. Nu poate da o petrecere cu bieții bunici în casă! Grupul nu va ține cont de nimic, nici de cei doi bătrâni, nici de mobila cumpărată cu mari sacrificii, nici de bibelourile lor de pe vremea lui Pazvante.
Se duce în cameră la David, cu speranța că o să-l ajute. După ce îi expune ideea extaziat, David se uită urât la el.
– Nu ești normal!
– Nu măi, n-ai înțeles! Vreau doar să-i provoc o reacție alergică minoră…
– Tu chiar ai probleme la cap, copile. Și totuși cum ai de gând să faci asta?
– Păi mă gândeam că-mi poți da o mână de ajutor și am putea pune niște alune presate în cozonacul lui bunica, spune Samuel încântat de idee.
– Deci, dacă tu faci toate astea doar ca să-i impresionezi pe idioți, ești un idiot și mai mare. Eu de ce ar trebui să te ajut?
– Mă gândeam că pot să-ți fac toate treburile prin casă, până ajungi la facultate. Și oricum o să-i punem o cantitate mult prea mică, să nu pățească ceva grav.
– Fie! cedează David nu prea convins. Mă duc pe mâna ta, atunci. Dar să știi că-i o tâmpenie și dacă o încurci, ești pe cont propriu.
În dimineața zilei de sâmbătă, Samuel dă pe furiș prin râșniță un pumn de alune. David ține de șase în ușa bucătăriei. Samuel toarnă apoi făina buclucașă în compoziția aluatului și amestecă sârguincios. Ceva mai târziu, bunica pune aluatul la cuptor, fără vreo suspiciune.
O oră mai târziu, stau toți patru la masă în bucătărie și iau prânzul. Nu vorbește nimeni. Samuel pare ușor agitat. Bunica aduce desertul. David se uită la Samuel. Acesta înghite în sec și aruncă priviri aproape îngrijorate către feliile periculoase de chec. Bunicul gustă pofticios dintr-o bucată. David se ridică brusc de la masă și se scuză. Samuel așteaptă nerăbdător, cu o oarecare îngrijorare, deznodământul primei felii de chec. Bunicul nu apucă bine să termine felia, că toată fața începe să i se umfle ușor, mai ales buzele. În scurt timp, începe să respire greu, sub privirile șocate ale bunicii și ale lui Samuel. Pare că se sufocă. Bunica îl strigă disperată pe David.
În timpul în care bunica împreună cu David încearcă să-l ajute pe bătrân să respire mai ușor, Samuel tremură și nu poate face nicio mișcare. Bunica strigă la el să sune la salvare. Blocat, Samuel este fără reacții. David îl scutură urlând să facă ceva. Samuel reușește să ajungă la telefon și să sune la salvare. Cu o voce înecată, explică serviciului de urgență ce se întâmplă și că are nevoie de o ambulanță. Bunicului îi este tot mai rău.
Din fericire, ambulanța ajunge repede. Echipajul reușește să-l stabilizeze pe bătrânul alergic la alune și să-l scoată din șocul anafilactic. Îl pun pe targă și se îndreaptă spre ambulanță cu bunica înlăcrimată, David și Samuel în spatele lor. Samuel observă că grupul e ajuns la gardul casei, pregătit de petrecere. Când îi vede, își amintește de petrecerea de care a uitat în febra ultimului incident. Nu știe ce să facă. Îi vine să intre în pământ. Se duce la David.
– Te-am avertizat că ești pe cont propriu, dacă iese urât.
David îl lasă singur în mijlocul curții și se duce să o ajute pe bunica lor să urce în ambulanță. Grupul se agită la gard. Samuel se duce total rușinat spre ei.
– Hey, avem o urgență medicală și nu cred că mai putem ține petrecerea, spune acesta jenat.
– Aha, și unde arde?
– Poftim? spune Samuel șocat.
– Mie mi se pare, din contră, că este situația perfectă, zice deșteptul din grup. Acum putem da petrecerea fără mumiile alea pe capul nostru.
– Cum poți spune asta? Bunicul meu poate muri și asta doar din vina mea, că am vrut neapărat să vă dau petrecerea.
– Și ce? Îi doar un moș care oricum nu mai are mult. Nu preferi mai bine să dai petrecerea anului cu prietenii tăi? zice un alt deștept.
Samuel simte un clocot de furie din cap până-n picioare și că nu se mai poate controla prea mult. Îl îmbrâncește pe deștept cu toată puterea, până îl rostogolește în drum.
– Ce prieteni?! Voi nu sunteți prietenii mei! Mereu am fost doar calul vostru de bătaie! Vi se rupe dacă moare un om drag mie pentru petrecerea voastră!
Privește restul grupului cu dispreț și nu apucă să realizeze, că este împins la rândul lui pe jos. Încasează niște bocanci în burtă și în spate. Apoi aude cum grupul se îndepărtează. Samuel nu se mai poate mișca și decide că mai bine rămâne doborât în iarba udă, ispășindu-și pedeapsa pentru isprava făcută. Simte că cineva îl ridică și îl ajută să se îndrepte către salvare. E David și unul din membrii echipajului de pe ambulanță, care verifică dacă nu are vreun os rupt. David îl privește cu milă.
– N-ai primit-o de la cine trebuie, dar meritai o mamă de bătaie! De-aia n-am intervenit. Dacă nu te pocneau ăia, te pocneam eu, și mult mai rău. Vii la o petrecere în patru la spital? adaugă David apoi cu subînțeles.
Samuel îl privește spășit și zâmbește, dar parcă nu e chiar zâmbetul lui. Urcă în ambulanță și se așază lângă bunica, care nu a observat bătaia din curte. Samuel o ia pe bătrână de mână. David se așază lângă ei.
Ambulanța dă drumul la sirene și pornește în trombă.